Moara Balinț

Localitate: | Balinț |
Denumiri alternative | – |
Anul construcției | 1902/1917 |
Locație GPS | 45.81418, 21.86891 |
Tip moară | pe apă |
Stare actuală | funcțională |
Istoric
Moara Balinț este singura alimentată de apă din județul Timiș care încă mai funcționează. Potrivit monografiei locale, în 1902 se construiește iazul peste Bega, canalul și moara care va fi pusă în mișcare de forța apei (cf. Bologa, Gabriela Alina, Ionescu, Ioan V, Monografia comunei Balinț). Totuși pe frontispiciul clădirii este inscripționat anul 1917 care ar putea fi anul finalizării lucrărilor de finisare sau punere în funcțiune.
În anul 1940, moara aparținea colonelului Dimitrie Petrescu Tocineanu și a suferit pe urma unui incendiu devastator provocat de „o mână dușmană”. Ca printr-un miracol, a fost afectată doar o încăpere a morii, fără ca incendiul să ajungă la mecanismele principale sau la valțuri. Pentru că a scăpat de la dezastru, de atunci înainte localnicii au numit-o „moara cu noroc”.
În 11 iunie 1948, prin legea naționalizării, moara este trecută în patrimonial statului și exploatată. După Revoluție, moara este abandonată și suferă mai multe distrugeri. În 2008, ea este cumpărată de familia Meszaros, care decide să o repună în funcțiune.
Moara mai avea 3 valțuri și, pentru a-I crește capacitatea, a fost cumpărat și al patrulea valț din Lugoj, de la Moara Clara. În 2015, Petru Meszaros începe restaurarea pieselor din interior, înlocuirea și restaurarea acestora, iar din 2020, ea este în funcțiune, fiind acționată exclusive prin puterea apei.
Galerie foto
Surse
- Bologa, Gabriela Alina, Ionescu, Ioan V, Monografia comunei Balinț, Editura Nagard, Lugoj 2006 ISBN 973-7690-15-X
Despre proiect
Proiectul Morile Banatului este derulat de Asociația Acasă în Banat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Timiș.