Moara de orez Banloc - Asociatia Acasa in Banat

Moara de decorticat orez de la Banloc-Topolea, aprilie 2021

Localitate:	Banloc
Denumiri alternative	–
Anul construcției	final de secol XIX
Locație GPS	45.33982, 21.16228
Tip moară	pe apă
Stare actuală	ruină

Istoric

Moara de decorticat orez de la Banloc a fost construită la final de secol XIX, de familia contelui Karacsonyi, proprietarii domeniului Banloc. Moara este situată în fostul sat Topolea (astăzi dispărut).

Ceea ce este uimitor este că era o moară de decorticat orez ce folosea un produs cultivat local, pe digurile Bârzavei se mai văd și astăzi resturile vechilor parcele de orezării. Aici se cultivau inclusiv soiuri locale, cum ar fi Aurie de Banat, Timiș sau Bega.

Moara Carolina din Topolea — Moara „Carolina”

Moara de decorticat orez era acționată hidraulic cu turbine Pelton și măcina cu forța apei, a „Canalului Italian” ce folosea apa Bârzavei. Instalația morii avea două nivele, despărțite printr-un planșeu din bârne. Canalul are 11 km lungime, de la Rovinița (în amonte de Deta) și a fost construit la început de secol XIX, de meșteri aduși special din Italia pentru a devia apa din Bârzava și pentru a inunda și goli culturile de orez. Producția medie era de 4500 tone/ha.

În fotografiile vechi se observă pe frontispiciu scris „Carolina Malom” (Moara Carolina), alături de blazonul familiei Karacsonyi. Blazonul sculptat rămâne inclusiv după cumpărarea domeniului Banloc de către Regina Elisabeta a Greciei, însă inscripția va fi înlocuită cu numele de BANLOC, vizibilă și astăzi. Moara a fost naționalizată în 1948, și a mai funcționat câțiva ani. Ea a fost oprită și dezafectată definitiv în 1978, după care piesele din interior au fost fie dezasambalate, fie distruse de intemperii. Astăzi este parte dintr-o proprietate privată.

Legenda aurului de la moară

Una dintre legendele care circulă legate de domeniul Banloc este cea a aurului îngropat de regină, înainte de a fugi din țară. Se spune că unul dintre angajații acesteia a ajuns în închisoare, la ceva vreme după ce regina plecase din țară. Speriat, bărbatul le-a mărturisit gardienilor că știa secretul comorii reginei, astfel că, pentru a fi eliberat, el i-a dus direct la moara de orez, unde Elisabeta a Greciei ar fi poruncit să se ascundă un cufăr plin cu galbeni. Astfel, argatul a fost eliberat și a trăit liniștit până la bătrânețe, la fel ca și gardienii săi.

Istoria culturii de orez din Banloc

În 1769, împăratul Iosif al II-lea decide înființarea de noi culturi de orez în Banat, inclusiv la Topolea, pe râul Bârzava. Specializați în acest tip de cultură, sunt încurajați antreprenorii italieni, care dezvoltă afaceri foarte profitabile. Orezăriile au magazii, zone de uscare și mori de decorticat, iar parcelele sunt evacuate și alimentate cu apă într-un mod organizat. Totuși, după câțiva ani, când pierd facilitățile promise de împărat, mulți cultivatori părăsesc Banatul. Cu toate acestea, familia Arizi se retrage la Topolea și dezvoltă aici câmpuri mari de orez și mori pe apă. În 1805, sunt aduși cultivatori de orez din Italia, în zona Banatului. 1899, pe terenul aflat în proprietatea familiei Karacsonyi, se fac lucrări sistematice pe canalul italian. În 1936, Ministrul Agriculturi avizează extinderea culturilor de orez de la Banloc cu alte 500 ha.